Importanta familiei si divortul

Viața noastră depinde foarte mult de senzaţiile şi impresiile trăite în anii copilăriei. Impactul anumitor experiențe îşi poate lăsa asupra noastră o amprentă puternică, care ne poate însoți pe întreg parcursul vieții, ca persoană. Din acest motiv, separarea părinților sau divorțul poate fi pentru copil o experiență traumatizantă cu atât mai mult cu cât însăşi părintii, ca şi adulti, întâmpină adesea dificultăți în a o gestiona pe cât de optim posibil pentru ei înşişi.

In orice etapă a dezvoltării copilului, familia constituie partea cea mai importantă a lumii lui interioare şi exterioare. În acţiunile şi cuvintele părinţilor se reflectă lumea ce se află în afara familiei, însăşi conceptul şi valorile familiei, însămânțându-se în inconştientul acestuia ceea ce ulterior se poate asimila conceptului de discernământ parental ca viitor părinte, la vârsta de adult a copilului. Acest lucru este posibil pentru că în sânul familiei copiii îşi însuşesc sistemul integrator al valorilor morale şi al idealurilor, tradiţiile culturale ale poporului şi ale mediului social. Experiențele copilăriei sunt cele care se conturează în reprezentarea copilului despre lume şi viață, printr-o atitudine de încredere sau o stare de anxietate, care pe termen lung pot avea ca şi consecințe, sentimente de anxietate şi vinovăție în relație cu persoanele față de care se ataşează mai mult, dificultăți de relaționare sau de angajare şi păstrare pe termen lung a relațiilor cu sexul opus, blocaj emoțional-afectiv, se aşteaptă la atitudini de respingere din partea partenerului şi rup fecvent relațiile cu persoanele de sex opus; există o mare probabilitate ca mariajul lor să se încheie printr-un divort timpuriu sau uneori sunt predispuşi la compromisuri de teama de a nu fi respinşi sau de a nu rămâne singuri/de a nu fi abandonați etc (patternuri relaționale şi paternale disfuncționale, labilitate emoțională etc.). Cercetările psihologice demonstrează că sentimentele care s-au format în copilărie deseori îl însoţesc pe om pe tot parcursul vieţii, imprimându-i un anumit tonus emoţional şi un stil propriu în relaţiile cu alţi oameni.

Interesul faţă de abordarea acestei probleme complexe a  fost determinat de faptul că divorțul sau separarea partenerilor conjugali devine din ce în ce mai mult o realitate obişnuită a vieții de familie a zilelor noastre, iar timpul a demonstrat că, in mare, consecințele sunt nefaste şi cu urmări pe termen lung, cu puternic impact asupra conceptului de familie şi perceptiei asupra unității familiale, cât şi percepției asupra menirii şi utilității conceptului de formare a unei familii, cu consecințe asupra natalității pe termen lung. In cadrul conceptului de exercitare a autorității parentale, custodia comună este un concept relativ nou introdus în Romania (1 octombrie 2011), un concept menit să rezolve o parte din consecințele nefaste ale exercitării autorității de tip monoparental de până la acea dată. Fiind un concept relativ nou, încă nu au fost observate şi cercetate modul particular în care a fost asimilat la nivel de percepție subiectivă individuală, felul în care este pus în practică de către părinți şi impactul pozitiv asupra copilului în Romania.

Prin noțiunea de custodie comună se înțeleg următoarele:

Custodia comună [1][2] (‘la garde conjointe în franceză[3] sau joint custody în engleză[4]), reprezintă o un raport juridic între părinți și copii concretizat printr-o sentința judecătorească sau printr-o tranzacția aprobată notarial prin care autoritatea părintească asupra unui copil este acordată ambilor părinți. În custodia comună ambii părinți sunt părinți custodieni și nici unul dintre părinți nu este părinte necustodian, cu alte cuvinte copilul are doi părinți custodieni. Problema custodiei minorilor se pune atât ca urmare a unui divorț în care sunt implicați minori cât și în cazul separării unor părinți necăsătoriți. Din punct de vedere practic autoritate părintească comună după divorț reprezentă în esență același lucru cu custodia comună[5][6]” https://ro.wikipedia.org/wiki/Custodie_comuna

Custodia comună legală este o modalitatea în care este implementată noțiunea de custodie comună în România[5]. Aceasta a intrat în vigoare începând de la data de 1 octombrie 2011 [6] odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil [7]. Textele legale relevante din punctul de vedere al custodiei comune sunt articolele 396 – 404 ale noului cod civil.[8]. În România legislația prevede prin articolul 400 din noul cod civil că instanța este obligată să stabilească explicit locuința copilului la unul dintre părinți, ceea ce este echivalent cu un aranjament de tip custodie comună legală. Totuși, prin înțelegerea părților se poate opta și pentru un aranjament de tip custodie comună fizică care ar implica faptul că minorul va locui un timp relativ egal cu fiecare dintre cei doi părinți, aranjament pe care părinții pot să îl perfecteze la notar (în cazul divorțului pe cale notarială) sau pot să îl supună aprobării instanței de tutelă (în cazul divorțului judiciar).” https://ro.wikipedia.org/wiki/Custodie_comună_legală

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *