Conceptul de domiciliu alternant

Psihologii experți au opinii nuanțate despre domiciliul alternant, subliniind că nu există o soluție universal valabilă și că decizia trebuie adaptată fiecărui copil în parte.
În data de 7 mai 2024, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 414, a fost publicată Legea nr. 123/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Noua lege introduce reglementări esențiale referitoare la înstrăinarea părintească, recunoscând acest fenomen ca o formă de violență psihologică. Potrivit noii legi, înstrăinarea părintească apare atunci când un părinte (sau un membru al familiei extinse) induce în mod intenționat o situație în care copilul devine ostil sau distant față de celălalt părinte, fără un motiv justificat.
Legea 123/2024 implementează măsuri menite să prevină înstrăinarea părintească și să reducă conflictele dintre părinți în cazul custodiilor comune și al menținerii relațiilor cu părintele nerezident. De exemplu, se stipulează că nimeni nu poate împiedica relațiile personale ale copilului cu frații, bunicii sau alte persoane cu care acesta a avut legături familiale, cu excepția cazului în care o decizie judecătorească consideră că aceste relații ar putea dăuna dezvoltării fizice, psihologice, intelectuale sau morale a copilului.
Mai mult, legea prevede ca instanțele de judecată să stabilească un program pentru menținerea legăturilor personale atunci când părinții nu ajung la un acord. Acest program va fi adaptat vârstei și nevoilor copilului, având în vedere aspectele legate de educația și creșterea acestuia.

Psihologii experți au opinii nuanțate despre domiciliul alternant, subliniind că nu există o soluție universal valabilă și că decizia trebuie adaptată fiecărui copil în parte.

Înstrăinarea părintească este definită legal în România prin Legea 123/2024 ca o formă de violență psihologică manifestată prin generarea, acceptarea sau folosirea unei situații în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate nejustificată sau disproporționată față de un părinte , fiind un concept care, din perspectivă psihologică, se încadrează în spectrul larg al Problemelor de Contact Părinte-Copil (PCCP) și al Dinamicii de Rezistență-Refuz (RRD) , evaluarea sa necesitând o abordare multi-dimensională, bazată pe dovezi și informată cu privire la traumă , care evită simplificarea binară și urmărește diferențierea de respingerea justificată cauzată de abuz sau neglijare.

Justificată sau nejustificată?
Alienarea parentală „nejustificată”:
Când copilul respinge părintele fără un motiv real sau obiectiv.
Respingere „justificată”:
Când copilul refuză contactul cu un părinte din motive reale, cum ar fi abuz fizic, sexual sau emoțional.
În acest caz nu este vorba despre alienare parentală, ci despre protecția copilului.

DSM-5-TR nu are un diagnostic oficial de alienare parentală, dar folosește aceste coduri pentru probleme relaționale și efecte psihologice asupra copilului.

Descoperiți cum copiii de diferite vârste (sugari, copii mici, preșcolari, școlari) înțeleg și reacționează la divorț. Aflați strategii practice pentru îngrijitorii de copii, inclusiv menținerea rutinelor, oferirea de reasigurare și activități adaptate vârstei, pentru a sprijini copiii în timpul acestei perioade dificile.

Divorțul lovește puternic, iar pentru bărbați, drumul poate fi plin de capcane adesea invizibile sau ignorate. Dincolo de stereotipurile legate de 'putere', realitatea unei separări poate scoate la iveală vulnerabilități financiare, emoționale și relaționale neașteptate.

Consecințele pe termen lung ale problemelor de atașament pot fi severe – problemele de atașament îți afectează grav întreaga viață. Oamenii pot experimenta anxietate cronică, dificultăți în formarea relațiilor și chiar probleme de sănătate fizică legate de dezechilibrele hormonale. Este un cerc vicios: stresul face ravagii în corpul tău, iar acest stres este direct legat de rănile emoționale cauzate de atașamentul nesigur.

Webinarul „Evaluarea Abilităților Parentale” este o oportunitate valoroasă de formare profesională și dezvoltare profesională, adresată psihologilor clinicieni, psihoterapeuților, consilierilor psihologici și specialiștilor în psihologie judiciară sau protecția copilului, interesați de aplicarea practică a psihologiei și de aprofundarea temelor legate de competențele parentale, abilitățile parentale, evaluarea psihologică, educația parentală și utilizarea instrumentelor psihologice moderne într-un context de psihologie aplicată.