Înstrăinarea părintească și noile reglementări: Contribuția la a VI-a Conferință Națională SRV (2025)
Înstrăinarea părintească este definită legal în România prin Legea 123/2024 ca o formă de violență psihologică manifestată prin generarea, acceptarea sau folosirea unei situații în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate nejustificată sau disproporționată față de un părinte , fiind un concept care, din perspectivă psihologică, se încadrează în spectrul larg al Problemelor de Contact Părinte-Copil (PCCP) și al Dinamicii de Rezistență-Refuz (RRD) , evaluarea sa necesitând o abordare multi-dimensională, bazată pe dovezi și informată cu privire la traumă , care evită simplificarea binară și urmărește diferențierea de respingerea justificată cauzată de abuz sau neglijare.
