LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
(Extras) La articolul 4, după litera g) se introduc trei noi litere, literele h)-j), cu următorul cuprins:h) înstrăinare părintească – formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau persoanele prevăzute la lit. c) și d), în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți;i) părinte/persoană care înstrăinează – părintele/persoana care se face responsabil/responsabilă de existența unei situații de înstrăinare părintească;j) părinte înstrăinat – părintele față de care copilul manifestă reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată.
Sabotarea relației unui copil cu unul dintre părinți, mai ales pe termen lung, poate avea efecte profunde asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului. Aceste efecte sunt complexe și pot influența copilul pe parcursul vieții.
- Dezvoltarea unei stime de sine scăzute
Copiii își formează o mare parte din identitatea lor pe baza relațiilor cu ambii părinți. Când un părinte sabotează relația cu celălalt, copilul poate simți că o parte din el nu este valoroasă sau că ceva este greșit cu el. Acest lucru poate duce la sentimente de îndoială de sine și la o stimă de sine scăzută, afectând încrederea și capacitatea copilului de a-și crea relații sănătoase pe viitor.
- Conflicte interne și loialități divizate
Când un părinte încearcă să limiteze sau să saboteze relația copilului cu celălalt părinte, copilul poate experimenta un conflict interior puternic. Acest lucru poate apărea sub forma loialităților divizate, în care copilul se simte obligat să aleagă între iubirea pentru un părinte și celălalt. Această stare de confuzie poate duce la anxietate, stres emoțional și dificultăți în a înțelege ce este corect sau greșit.
- Probleme de încredere
Copiii crescuți într-un astfel de mediu pot dezvolta dificultăți în a avea încredere în ceilalți, deoarece au învățat că relațiile sunt fragile și pot fi manipulate. Acest lucru poate afecta relațiile lor viitoare, atât pe plan personal, cât și profesional.
- Dezvoltarea comportamentelor de evitare sau anxietate socială
În timp, copiii care trec prin astfel de situații pot începe să manifeste comportamente de evitare, cum ar fi retragerea din interacțiuni sociale sau evitarea de a discuta despre familie. Această tendință de a evita situațiile care le provoacă disconfort emoțional poate duce la anxietate socială și probleme de adaptare în relații.
- Dificultăți în a forma relații sănătoase
Copiii care au fost învățați, implicit sau explicit, să vadă unul dintre părinți într-o lumină negativă pot dezvolta probleme în a avea relații de încredere și sănătoase în viața lor de adult. Ei pot replica modele de comportament disfuncțional, având o percepție distorsionată asupra iubirii, loialității și comunicării.
- Risc crescut de depresie și anxietate
Sabotarea relației cu unul dintre părinți poate genera sentimente de vinovăție, tristețe și pierdere, care, pe termen lung, se pot transforma în simptome de depresie și anxietate. Copilul poate simți că nu este susținut emoțional și că nu există un refugiu sigur unde să se simtă acceptat și iubit.
- Imaginea distorsionată despre celălalt părinte și despre sine
Copiii care sunt expuși la o imagine constant negativă despre unul dintre părinți pot începe să-și formeze o percepție distorsionată atât despre acel părinte, cât și despre propriul lor loc în familie. Ei pot crede că sunt nedemni de iubire sau că sunt cauza conflictelor. Aceasta poate duce la sentimente de inferioritate și nesiguranță.
- Afectarea relațiilor cu ambii părinți
Sabotarea relației cu un părinte nu doar că afectează legătura cu acel părinte, dar poate afecta și relația cu părintele care a inițiat sabotajul. Copiii pot simți o amărăciune sau o trădare față de acel părinte pe măsură ce cresc și încep să înțeleagă mai bine dinamica și motivele din spatele acțiunilor acestuia.
- Probleme de gestionare a furiei și emoțiilor
Copiii care cresc cu astfel de conflicte pot dezvolta probleme în gestionarea furiei și a altor emoții puternice. Pot deveni fie reactivi și impulsivi, fie retrași și pasivi, incapabili să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos.
- Relații conflictuale cu autoritățile sau alte figuri de sprijin
Deoarece un părinte a fost prezentat ca o persoană necorespunzătoare sau nedemnă de încredere, copilul poate generaliza acest lucru și la alte figuri autoritare sau de sprijin. Acest lucru poate face ca relațiile cu profesori, mentori sau chiar prieteni apropiați să fie tensionate.
Concluzie
Sabotarea relației unui copil cu unul dintre părinți este profund dăunătoare pentru sănătatea emoțională și dezvoltarea acestuia. Este esențial ca părinții să pună pe primul loc bunăstarea emoțională a copilului și să încurajeze o relație echilibrată și pozitivă cu ambii părinți, chiar și în caz de conflict sau despărțire.
