Serviciile de asistenta psihosociala sunt în prezent orientate să ajute persoanele să părăsească relațiile abuzive, chiar și cu recunoașterea faptului că separarea este un factor de risc bine stabilit pentru letalitatea femeilor și a copiilor (Campbell et al., 2009; Sillito & Salari, 2011).
Aproximativ 1700 de femei sunt ucise de partenerii lor în fiecare an în SUA, lăsând aproximativ 3300 de copii fara mama anual (Lewandowski et al., 2004; VPC, 2021). Estimând din studiul de femicid al partenerilor de cuplu în 12 orașe realizat de Campbell et al. (2003), aproximativ 44% dintre acele femei erau separate de partenerii lor atunci când au fost ucise.
Violenta în relatia dintre părinți, separarea și disputele privind custodia sunt factori de risc pentru omorurile de copii (Jaffe et al., 2012; Lucas et al., 2002; Lyons et al., 2021).
Pentru părinții cu copii minori, sistemele și politicile legale care reglementează divorțul, separarea și custodia reprezintă contextul central care influențează capacitatea lor de a menține siguranța proprie după separarea de un partener abuziv (Broughton & Ford-Gilboe, 2017; Hardesty & Chung, 2006; Jaffe et al., 2008; Saunders, 2007; Wuest et al., 2006).
Cu toate acestea, în contextul disputelor din cadrul instanțelor de familie se creează condiții pentru aparitia comportamentelor abuzive ca ele să apară după separare și divorț.
Majoritatea cazurilor de custodie cu conflicte ridicate implică violență în contextul exercitarii coparentalitatii (Jaffe et al., 2008; Jaffe & Crooks, 2004). Literatura de specialitate despre divorț și custodie care ghidează luarea deciziilor judiciare ale instanțelor de familie descrie conflictul ca fiind mutual, fără a ține seama de dinamica de putere și control a abuzului prezenta in anumite cazuri. Acest fenomen este și dăunător, deoarece îndepărtează atenția de la comportamentele distructive ale agresorilor și aruncă vina asupra celor care experimentează abuzul (Feresin et al., 2018). Modul în care este inteleasa violența post-separare are consecințe semnificative asupra modului în care este abordată ulterior.
Mamele care au fost expuse la violență în relatia de cuplu anterior separarii se confruntă cu obstacole în asigurarea siguranței proprii post-separare deoarece trebuie să negocieze aranjamentele de coparentalitate stabilite de instanța de familie (Broughton & Ford-Gilboe, 2017; Hardesty & Chung, 2006; Spearman et al., 2022; Stark & Hester, 2019). Violenta în cuplu, maltratarea copiilor și expunerea copiilor la violența din cuplu sunt adesea minimalizate sau subdetectate în procedurile instanțelor de familie, ceea ce are consecințe durabile pentru supraviețuitori (Khaw et al., 2021; Meier, 2020; Saunders, 2015).
Înțelegerea tacticilor specifice ale abuzului post-separare este crucială pentru stabilirea intervențiilor si masurilor de sprijin, supervizare care se impun pentru o buna respectare a hotararilor judecatoresti in cauzele civile cu minori.
