CELE OPT MANIFESTĂRI COMPORTAMENTALE ALE ALIENĂRII PARENTALE

Alienarea parentală este un fenomen complex care apare în contextul unui divorț sau al unei separări și se referă la situația în care unul dintre părinți manipulează sau influențează copilul pentru a-l determina să respingă sau să își dezvolte o atitudine negativă față de celălalt părinte.Acestea sunt simptomele alienării parentale care apar în cazul copiilor alienați. 
În general, cu cât sunt mai multe simptome prezente și cu cât simptomele sunt mai severe, cu atât este mai severa înstrăinarea. Nu toate manifestările trebuie să fie prezente pentru a vorbi despre alienare, potrivit lui Amy J. L. Baker și S. Richard Sauber. 
1. Campanie de denigrare: respingere puternică sau totală a unui părinte, indisponibilitate de a spune ceva pozitiv, ștergând aspectele pozitive din trecut ale relației cu parintele respins și ale amintirilor pozitive cu acesta. 
2. Motive slabe, frivole, absurde pentru respingere: Când este rugat sa explice respingerea, va da motive care nu au sens sau care nu explica nivelul de animozitate, fie ca sunt amintiri false (proclamând să-și amintească ceva de la o vârstă foarte fragedă), sau sunt motive evident neadevărate. 
3. Lipsa ambivalenței: în cea mai mare parte, un părinte este văzut ca fiind intr-totul bun, în timp ce celălalt este privit intr-totul rau. 
4. Fenomenul „gânditor independent”: Copilul subliniază puternic că părintele favorizat nu a jucat niciun rol în respingerea de către copil a celuilalt părinte. 
5. Sprijinul reflexiv al părintelui alienant în conflictul parental: Aproape întotdeauna va lua partea părintelui favorizat în aproape toate dezacordurile. 
6. Absența vinovăției: Se pare că nu are nicio reținere cu privire la tratamentul crud și dur aplicat celuilalt părinte, cel respins. 
7. Prezența scenariilor împrumutate: Utilizarea de cuvinte și fraze care imită sau redau identic spusele părintelui favorizat. 
8. Respingerea familiei extinse a părintelui respins: Refuzul de a petrece timp cu membrii familiei extinse, membri iubiți anterior. 

Este important să fie luate în considerare toate aceste aspecte într-un context mai amplu și să se țină cont de complexitatea relațiilor dintr-o familie în proces de divorț sau separare. De asemenea, intervenția specializată, precum consilierea familială sau medierea, poate juca un rol crucial în gestionarea și rezolvarea problemelor de alienare parentală.

Bibliografie orientativa
Amy J. L. Baker and S. Richard Sauber, Working with Alienated Children and Families: A Clinical Guidebook (New York: Routledge, 2013)
Richard A. Gardner, The Parental Alienation Syndrome: A Guide for Mental Health and Legal Professionals, 2nd edition (Cresskill: Creative Therapeutics, 1998).