Înțelegerea tacticilor specifice ale abuzului post-separare

Serviciile de  asistenta psihosociala sunt în prezent orientate să ajute persoanele să părăsească relațiile abuzive, chiar și cu recunoașterea faptului că separarea este un factor de risc bine stabilit pentru letalitatea femeilor și a copiilor (Campbell et al., 2009; Sillito & Salari, 2011).

Aproximativ 1700 de femei sunt ucise de partenerii lor în fiecare an în SUA, lăsând aproximativ 3300 de copii fara mama anual (Lewandowski et al., 2004; VPC, 2021). Estimând din studiul de femicid al partenerilor de cuplu în 12 orașe realizat de Campbell et al. (2003), aproximativ 44% dintre acele femei erau separate de partenerii lor atunci când au fost ucise.

Violenta în relatia dintre părinți, separarea și disputele privind custodia sunt factori de risc pentru omorurile de copii (Jaffe et al., 2012; Lucas et al., 2002; Lyons et al., 2021).

Pentru părinții cu copii minori, sistemele și politicile legale care reglementează divorțul, separarea și custodia reprezintă contextul central care influențează capacitatea lor de a menține siguranța proprie după separarea de un partener abuziv (Broughton & Ford-Gilboe, 2017; Hardesty & Chung, 2006; Jaffe et al., 2008; Saunders, 2007; Wuest et al., 2006).

Cu toate acestea, în contextul disputelor din cadrul instanțelor de familie se creează condiții pentru aparitia comportamentelor abuzive ca ele să apară după separare și divorț.

Majoritatea cazurilor de custodie cu conflicte ridicate implică violență în contextul exercitarii coparentalitatii (Jaffe et al., 2008; Jaffe & Crooks, 2004). Literatura de specialitate despre divorț și custodie care ghidează luarea deciziilor judiciare ale instanțelor de familie descrie conflictul ca fiind mutual, fără a ține seama de dinamica de putere și control a abuzului prezenta in anumite cazuri. Acest fenomen este și dăunător, deoarece îndepărtează atenția de la comportamentele distructive ale agresorilor și aruncă vina asupra celor care experimentează abuzul (Feresin et al., 2018). Modul în care este inteleasa violența post-separare are consecințe semnificative asupra modului în care este abordată ulterior.

Mamele care au fost expuse la violență în relatia de cuplu anterior separarii se confruntă cu obstacole în asigurarea siguranței proprii post-separare deoarece trebuie să negocieze aranjamentele de coparentalitate stabilite de instanța de familie (Broughton & Ford-Gilboe, 2017; Hardesty & Chung, 2006; Spearman et al., 2022; Stark & Hester, 2019). Violenta în cuplu, maltratarea copiilor și expunerea copiilor la violența din cuplu sunt adesea minimalizate sau subdetectate în procedurile instanțelor de familie, ceea ce are consecințe durabile pentru supraviețuitori (Khaw et al., 2021; Meier, 2020; Saunders, 2015).

Înțelegerea tacticilor specifice ale abuzului post-separare este crucială pentru stabilirea intervențiilor si masurilor de sprijin, supervizare care se impun pentru o buna respectare a hotararilor judecatoresti in cauzele civile cu minori.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35621362/
Read MoreÎnțelegerea tacticilor specifice ale abuzului post-separare

Cum sa depasesti divortul?

  1. Recunoaște senzația/starea, dar nu te lăsa copleșit/ă de ea:
    • “Este normal să simt asta, dar această senzație nu definește cine sunt eu.”
  2. Pentru acceptare și eliberare:
    • “Accept această senzație și îmi acord permisiunea să o eliberez treptat.”
  3. Focalizează-te asupra lucrurilor pe care le poți controla:
    • “Mă concentrez pe aspectele pe care le pot controla și le las în urmă pe cele pe care nu le pot schimba.”
  4. Îți amintești de resursele tale interne:
    • “Am mai trecut prin situații dificile înainte și am reușit să le depășesc. Am resursele necesare pentru a face față și de această dată.”
  5. Perspectivă optimistă:
    • “Chiar dacă este greu acum, există perspective pentru îmbunătățire și creștere. Această situație este temporară.”
  6. Auto-compasiune:
    • “Merit să fiu amabil(ă) cu mine în această perioadă dificilă. Mă iubesc și mă accept așa cum sunt.”
  7. Caută soluții:
    • “În loc să mă concentrez doar asupra problemelor, caut soluții și pasiuni mici pe care le pot urma pentru a-mi îmbunătăți starea.”
  8. Respirație și relaxare:
    • “Prin respirație profundă și momente de relaxare, îmi aduc pacea și liniștea acum si aici.”
  9. Perspective de învățare:
    • “Există întotdeauna lecții de învățat din situațiile dificile. Cum pot folosi această experiență pentru a crește și a evolua?”
  10. Caută sprijin:
    • “Nu sunt singur(ă) în această situație. Pot cere ajutor și împărtăși sentimentele mele cu cei apropiați/cu cineva de specialitate.”
Read MoreCum sa depasesti divortul?

Comportamente de sicanare sau hărțuire

Comportamentele de sicanare sau hărțuire (în contextul divorțului și după divorț) pot varia considerabil, dar au în comun caracterul lor negativ și distructiv, în special atunci când se folosesc pentru a manipula sau răni persoana în cauză. Aceste comportamente pot fi împărțite în mai multe categorii:

  1. Hărțuire verbală: Includând insulte, cuvinte jignitoare, amenințări și umiliri constante, de obicei prin intermediul mesajelor, apelurilor telefonice sau chiar în fața altor persoane.
  2. Hărțuire online: Se poate manifesta prin trimiterea de mesaje amenințătoare sau jignitoare prin rețele sociale, e-mailuri sau alte platforme online. De asemenea, poate implica distribuirea de informații false sau private în mediul online pentru a afecta reputația persoanei respective.
  3. Isolarea socială: Încercarea de a izola persoana de prieteni și familie prin răspândirea de zvonuri false, minciuni sau chiar prin influențarea acestora să se distanțeze de persoana respectivă.
  4. Hărțuire fizică: Acest tip de hărțuire poate include urmărirea fizică, spionarea sau chiar agresiunea fizică.
  5. Manipularea cu copiii: Uneori, unul dintre părinți poate încerca să folosească copiii pentru a manipula sau controla situația, influențându-i împotriva celuilalt părinte sau încercând să îi folosească ca monedă de schimb în negocieri.
  6. Incitarea la instabilitate financiară: Acest tip de comportament poate include refuzul de a plăti pensia alimentară sau de a contribui la cheltuielile copiilor, în ciuda obligațiilor legale.
  7. Instigarea în instanță: Utilizarea repetată și excesivă a instanțelor pentru a crea stres și costuri financiare pentru celălalt părinte.
  8. Violarea ordinului de restricție sau protecție: Ignorarea ordinelor judecătorești de restricție sau protecție și continuarea comportamentului hărțuitor.
  9. Hărțuire financiară: Sabotarea situației financiare a celuilalt părinte prin limitarea accesului la resurse financiare sau distrugerea bunurilor comune.
  10. Hărțuire prin intermediul copiilor: Inducerea copiilor să dea mesaje negative sau să manipuleze situația în favoarea uneia dintre părți.

Este important să subliniem că aceste comportamente sunt dăunătoare atât pentru persoana vizată, cât și pentru copii, dacă sunt implicați. Ele pot avea consecințe grave pentru bunăstarea psihologică, emoțională și chiar fizică a victimelor.

Read MoreComportamente de sicanare sau hărțuire

Sicane în divorț și postdivorț

Sicanarea pe durata divorțului și postdivorț poate avea un impact negativ semnificativ asupra tuturor celor implicați într-o despărțire sau divorț, inclusiv a copiilor. Sicanarea poate lua mai multe forme și poate varia în intensitate. Este important să se înțeleagă că astfel de comportamente pot perpetua tensiuni și conflicte și pot afecta negativ bunăstarea tuturor persoanelor implicate.

Definiția sicanării pe durata divorțului și postdivorț: Sicanarea, sau hărțuirea, în contextul unei despărțiri sau divorț, se referă la comportamentele repetate, intenționate și negative întreprinse de unul sau ambii parteneri împotriva celuilalt. Aceste comportamente pot include insulte, amenințări, manipulare a copiilor, încălcarea hotărârilor legale, răspândirea de zvonuri false și alte acțiuni menite să cauzeze stres și disconfort celuilalt partener.

Impactul asupra adulților:

  • Stres și anxietate: Sicanarea poate cauza stres și anxietate considerabile pentru cei implicați, întrucât creează un climat de nesiguranță și conflict constant.
  • Sănătate mentală afectată: Persoanele supuse sicanării pot dezvolta probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia sau anxietatea.
  • Dificultăți în comunicare: Sicanarea face dificilă comunicarea eficientă și cooperarea între părinți, ceea ce poate afecta negativ copiii și deciziile legate de ei.

Impactul asupra copiilor:

  • Stres și traume: Copiii care asistă la sicanarea dintre părinți pot trăi stres și traume considerabile, afectându-le sănătatea emoțională și psihologică.
  • Probleme comportamentale: Copiii pot prezenta probleme de comportament, cum ar fi agresivitatea sau retragerea, ca urmare a stresului și instabilității create de sicanare.
  • Învățare slabă: Copiii pot avea dificultăți în concentrare și învățare din cauza stresului și a tensiunilor din mediu.
  • Impact pe termen lung: Sicanarea pe durata și postdivorț poate avea un impact pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și relaționale a copiilor.

Gestionarea/prevenirea sicanării:

  • Respectarea deciziilor legale: Respectarea hotărârilor legale și a acordurilor ajută la evitarea conflictelor.
  • Comunicare clară: Stabilirea unei comunicări clare și calmă între părinți poate contribui la evitarea escaladării situațiilor.
  • Asistență profesională: Implicarea unui mediator sau a unui specialist în relații de familie poate ajuta la gestionarea sicanării și la îmbunătățirea comunicării.
  • Focus pe bunăstarea copiilor: Amintiți-vă întotdeauna că bunăstarea copiilor este prioritară și că colaborarea în interesul lor este esențială.

Sicanarea pe durata divorțului și postdivorț poate fi extrem de distructivă.

Pentru a minimiza impactul negativ asupra tuturor persoanelor implicate, este important să se găsească modalități constructive de comunicare și cooperare și, dacă este necesar, să se caute asistență legală sau profesională pentru a gestiona această situație dificilă.

Read MoreSicane în divorț și postdivorț

Menținerea unei relații sănătoase și respectuoase după divorț

După divorț, menținerea unei relații sănătoase și respectuoase în calitate de părinți poate fi un proces important și benefic pentru copii.

Câteva sugestii despre cum puteți rămâne părinți colaborativi după ce nu mai sunteți parteneri:

Comunicare eficientă: Stabiliți un canal deschis și respectuos de comunicare cu fostul partener. Aveți discuții regulate și deschise despre problemele legate de copii, luând în considerare punctele de vedere ale ambilor părinți. Evitați conflictele și comunicarea negativă în prezența copiilor.

Respect reciproc: Manifestați un respect constant față de fostul partener ca părinte și ca individ. Nu denigrați sau criticați partenerul în fața copiilor. Încurajați copiii să-și exprime sentimentele și să-și păstreze o relație pozitivă cu ambii părinți.

Stabilirea unui program de vizită coerent: Elaborați un program de vizită clar și coerent, care să țină cont de nevoile și interesele copiilor. Fiți flexibili și deschiși la modificări în funcție de schimbările în viețile voastre și în dezvoltarea copiilor.

Cooperare în luarea deciziilor: Implicați-vă amândoi în luarea deciziilor importante legate de copii, cum ar fi educația, sănătatea și activitățile extracurriculare. Căutați un teren comun și luați în considerare nevoile și interesele copiilor.

Consistență în reguli și discipline: Încercați să mențineți o consistență în reguli și discipline între casele părintești. Discutați și decideți împreună principiile și valorile educaționale pe care doriți să le transmiteți copiilor.

Susținere reciprocă: Fiți deschiși să oferiți sprijin și să vă implicați în viața copiilor. Încurajați participarea ambilor părinți la evenimente importante, cum ar fi spectacolele școlare sau competițiile sportive ale copiilor.

Protejați copiii de conflictul dintre voi: Evitați să implicați copiii în conflictele sau tensiunile dintre voi. Asigurați-vă că discuțiile și diferențele de opinie rămân private și că nu afectează relația cu copiii.

Căutați ajutor profesionist: Dacă aveți dificultăți în menținerea unei relații sănătoase în calitate de părinți după divorț, căutați sprijin și îndrumare de la un terapeut specializat în consiliere familială sau divorț.

Flexibilitate și compromis: Fiți deschiși la compromisuri și găsiți soluții care să fie în interesul superior al copiilor. Fiecare părinte poate avea propriile dorințe și preferințe, dar este important să aveți flexibilitate în adaptarea programelor și deciziilor pentru a răspunde nevoilor schimbătoare ale copiilor și ale familiilor voastre.

Respectați drepturile și responsabilitățile celuilalt părinte: Asigurați-vă că respectați drepturile și responsabilitățile celuilalt părinte, inclusiv timpul de vizită și comunicarea cu copiii. Respectați angajamentele stabilite și fiți punctuali în ceea ce privește întâlnirile și transferurile copiilor.

Sprijiniți relația copilului cu celălalt părinte: Încurajați relația copilului cu celălalt părinte și evitați să-l criticați sau să-l denigrați în fața copilului. Permiteți copilului să-și exprime liber sentimentele și să se simtă confortabil în relația cu ambii părinți.

Mențineți coerența și stabilitatea: Încercați să mențineți un mediu stabil și coerent pentru copii, în ciuda schimbărilor prin care treceți ca părinți. Stabiliți rutine și reguli clare care să ofere copiilor un sentiment de siguranță și stabilitate.

Acordați timp de calitate: Asigurați-vă că acordați timp de calitate copiilor, atât individual, cât și în activități în familie. Implicați-vă în activități plăcute și create amintiri frumoase împreună.

Fiți un exemplu pozitiv: Fiți un exemplu pozitiv pentru copii prin comportamentul vostru și relația cu celălalt părinte. Demonstrați respect, comunicare deschisă și grijă față de copii și față de celălalt părinte.

Este important să înțelegeți că menținerea unei relații sănătoase după divorț poate necesita timp, efort și compromis. Fiecare situație este unică, iar dinamica familială poate evolua în timp. Cu răbdare, respect reciproc și colaborare, puteți rămâne părinți responsabili!

Read MoreMenținerea unei relații sănătoase și respectuoase după divorț

Tuburările de personalitate pot influența abilitățile parentale

Tulburările de personalitate pot avea un impact semnificativ asupra abilităților parentale ale unei persoane. Aceste tulburări pot afecta modul în care un părinte interacționează cu copilul său, capacitatea de a oferi un mediu stabil și sigur și abilitățile de comunicare și gestionare a conflictelor.

Pot aparea:

  1. Dificultăți în relaționare: Persoanele cu tulburări de personalitate pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sănătoase. Aceasta poate afecta relația părinte-copil, ceea ce duce la dificultăți în construirea unei conexiuni emoționale puternice și în înțelegerea nevoilor și dorințelor copilului.
  2. Instabilitate emoțională: Tulburările de personalitate pot fi asociate cu instabilitate emoțională și schimbări bruște de dispoziție. Aceasta poate afecta capacitatea unui părinte de a răspunde în mod adecvat și consistent la nevoile emoționale ale copilului său. Copiii pot avea dificultăți în a se simți în siguranță și stabil atunci când părintele lor are reacții imprevizibile sau exagerate.
  3. Dificultăți în comunicare: Persoanele cu tulburări de personalitate pot avea dificultăți în exprimarea și înțelegerea emoțiilor și în comunicarea eficientă. Aceasta poate duce la dificultăți în comunicarea cu copiii lor și în înțelegerea și abordarea nevoilor și preocupărilor acestora. Copiii pot avea dificultăți în a-și exprima propriile emoții și gânduri și în a se simți auziți și înțeleși.
  4. Comportamente impulsiv-agresive: Anumite tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate borderline sau tulburarea de personalitate antisocială, pot fi asociate cu comportamente impulsiv-agresive. Aceste comportamente pot avea un impact negativ asupra copiilor și pot crea un mediu nesigur și instabil în care să crească.
  5. Neglijarea nevoilor copilului: Persoanele cu tulburări de personalitate pot avea tendința de a-și neglija propriile nevoi și de a se concentra mai mult pe propriile lor dificultăți și provocări. Aceasta poate duce la neglijarea nevoilor și a bunăstării copilului, afectându-le dezvoltarea și sănătatea emoțională.

Evaluarea abilităților parentale în contextul expertizei psihologice judiciare poate fi utilă pentru a obține o evaluare obiectivă a capacității unui părinte de a-și îndeplini rolul în mod adecvat.

Read MoreTuburările de personalitate pot influența abilitățile parentale

Comportamente care pot să apară în contextul divorțului

Exemple de comportamente care pot să apară în contextul divorțului/despărțirii:

  1. Stres și anxietate: Divorțul/despărțirea poate fi un eveniment extrem de stresant și anxietatea este un comportament comun care poate apărea în acest context. Persoanele implicate pot experimenta o gamă largă de simptome, cum ar fi palpitații, respirație greoaie, insomnie, lipsa apetitului, iritabilitate și nervozitate.
  2. Depresie și tristețe: Divorțul/despărțirea poate declanșa simptome de depresie, cum ar fi tristețe persistentă, pierderea interesului în activitățile obișnuite, schimbări de apetit și somn, sentimente de vinovăție și scăderea energiei.
  3. Furie și frustrare: Divorțul/despărțirea poate provoca furie și frustrare, mai ales atunci când există neînțelegeri sau conflicte în legătură cu împărțirea bunurilor, custodia copiilor sau alte aspecte legate de divorț/despărțire. Aceste emoții pot duce la comportamente impulsive, dispute verbale sau chiar comportament agresiv.
  4. Negare și refuz: Unele persoane pot experimenta negare și refuz în contextul divorțului/despărțirii, adică pot refuza să accepte realitatea separării și să se agațe de speranța unei reconcilieri sau să nege că relația lor s-a încheiat. Acest comportament poate fi văzut ca o formă de apărare psihologică pentru a face față pierderii și schimbărilor majore din viață.
  5. Retragere socială: Divorțul/despărțirea poate determina unele persoane să se retragă social, să evite evenimente sociale sau să se izoleze de prieteni și familie. Aceasta poate fi cauzată de sentimentul de rușine, vinovăție, tristețe sau pur și simplu de dorința de a se proteja de stresul și presiunea socială asociate divorțului/despărțirii.
  6. Comportamente de auto-vinovăție: Persoanele care trec printr-un divorț/despărțire pot dezvolta comportamente de auto-vinovăție, crezând că sunt responsabile pentru destrămarea relației sau că nu au făcut destul pentru a o salva. Aceste comportamente pot include auto-critică, autosabotaj, auto-depreciere și auto-izolare.
  7. Instabilitate emoțională: Divorțul/despărțirea poate duce la instabilitate emoțională, cu schimbări frecvente de stare de spirit, de la tristețe la furie, de la confuzie la disperare. Aceste schimbări pot afecta comportamentul, precum luarea deciziilor impulsiv sau reacții emoționale intense în situații obișnuite.
  8. Comportamente de cautare a alinării: Divorțul/despărțirea poate determina persoanele să caute alinare în comportamente nesănătoase, cum ar fi consumul excesiv de alcool sau droguri, alimentația emoțională, achizițiile compulsive, relațiile de rebound sau alte comportamente de evitare a durerii și stresului asociate divorțului/despărțirii.
  9. Dificultăți de comunicare: Comunicarea între foștii parteneri poate deveni dificilă în contextul divorțului/despărțirii. Comportamentele de comunicare pot varia de la evitarea totală a comunicării, la dispute și confruntări verbale, la sabotarea comunicării prin intermediul intermediarilor sau a avocaților.
  10. Schimbări în comportamentele parentale: Divorțul/despărțirea poate afecta comportamentele parentale, cum ar fi dificultățile în co-parenting, conflictele legate de custodia copiilor, schimbări în rutinele și obiceiurile copiilor, precum și sentimentele de vinovăție, anxietate și stres legate de parentingul într-un context de divorț/despărțire.
  11. Autocentrism și egocentrism: Unele persoane pot dezvolta un comportament autocentric sau egocentric în contextul divorțului/despărțirii, punându-și propriile nevoi și dorințe înaintea celor ale celorlalți și având dificultăți în a fi empatici sau a înțelege perspectivele celor implicați în procesul de divorț/despărțire.
  12. Schimbări în comportamentul sexual: Divorțul/despărțirea poate avea un impact asupra comportamentului sexual, cu schimbări în dorința sexuală, comportamente de evitare a intimității sau căutarea unor relații sexuale ca modalitate de a face față divorțului/despărțirii.

Este important de menționat că aceste comportamente pot fi diferite pentru fiecare persoană și pot varia în intensitate și durată în funcție de circumstanțele specifice ale divorțului/despărțirii și resursele personale ale individului. Este recomandat să căutați sprijinul unui terapeut sau consilier pentru a face față emoțiilor și comportamentelor asociate divorțului/despărțirii într-un mod sănătos și constructiv.

Read MoreComportamente care pot să apară în contextul divorțului

Rolul psihologului în audierea minorului în cauzele cu minori

Rolul psihologului în audierea minorului în cauzele cu minori este de a ajuta la crearea unui mediu sigur și protejat pentru minor în timpul procesului de audiere și de a asigura că minorul are oportunitatea de a fi auzit într-un mod adecvat și echitabil.

Psihologul poate fi implicat în mai multe etape ale procesului judiciar, inclusiv în pregătirea minorului pentru audiere, în procesul de audiere și în evaluarea consecințelor psihologice ale audierii asupra minorului.

În ceea ce privește pregătirea minorului pentru audiere, psihologul poate ajuta la reducerea anxietății și stresului asociate cu acest proces prin furnizarea de informații despre procedura de audiere și prin pregătirea minorului pentru întrebările pe care le poate primi. Psihologul poate, de asemenea, să lucreze cu minorul pentru a identifica și a isi exprima sentimentele sale în legătură cu situația în cauză și poate ajuta la dezvoltarea de strategii de gestionare a stresului în timpul audierii.

În timpul procesului de audiere, psihologul poate ajuta la menținerea unui mediu sigur și securizant pentru minor, la asigurarea că întrebările sunt potrivite pentru vârsta și nivelul de dezvoltare al minorului și că minorul are timp și spațiu pentru a răspunde adecvat.

După audiere, psihologul poate evalua consecințele psihologice ale audierii asupra minorului și poate oferi recomandări pentru a ajuta minorul să facă față stresului și anxietății. Psihologul poate, de asemenea, să ofere informații utile judecătorului cu privire la nivelul de înțelegere și starea emoțională a minorului.

În concluzie, psihologul are un rol important în asigurarea că minorii implicați în cauzele judiciare sunt tratați într-un mod adecvat și echitabil și că vocea lor este auzită și luată în considerare în procesul de luare a deciziilor.

Read MoreRolul psihologului în audierea minorului în cauzele cu minori
Verified by MonsterInsights