Era o dată un băiețel numit Andrei, care locuia cu mama lui și cu tata locuind într-un alt oraș. În fiecare weekend, Andrei mergea la tata și se distra cu el.
Într-o sâmbătă dimineața, tata l-a luat pe Andrei și au mers la parc. Acolo, Andrei a făcut o mulțime de lucruri distractive împreună cu tata: au jucat fotbal, au mers cu bicicleta și au făcut picnic. După prânz, au mers să viziteze un muzeu și au învățat multe lucruri interesante.
În timpul zilei, Andrei a simțit că tata este foarte atent la el și că se bucură să petreacă timpul cu el. Înainte să se întoarcă acasă, tata i-a spus lui Andrei că îl iubește foarte mult și că îi lipsește foarte mult când nu este cu el.
Andrei s-a simțit foarte fericit și i-a spus tatei că și el îl iubește și îi mulțumește pentru ziua minunată pe care au petrecut-o împreună.
A doua zi, Andrei s-a întors acasă la mama lui și i-a povestit toate aventurile sale cu tata. Mama lui s-a bucurat pentru el și l-a întrebat dacă a vrut să-i spună ceva special tatei. Andrei i-a spus că l-a iubit pe tata și că s-a simțit foarte bine petrecând timp cu el.
Deși era trist că părinții săi erau divorțați și că nu putea petrece timp cu tata în fiecare zi, Andrei a știut că încă îl putea iubi și că își putea petrece timp cu el în weekenduri. Și asta îl făcea foarte fericit.
cu cât sunt mai multe simptome prezente și cu cât simptomele sunt mai severe, cu atât este mai severa înstrăinarea. Nu toate manifestările trebuie să fie prezente pentru a vorbi despre alienare, potrivit lui Amy J. L. Baker și S. Richard Sauber.
