Ziua cu tati

Era o dată un băiețel numit Andrei, care locuia cu mama lui și cu tata locuind într-un alt oraș. În fiecare weekend, Andrei mergea la tata și se distra cu el.

Într-o sâmbătă dimineața, tata l-a luat pe Andrei și au mers la parc. Acolo, Andrei a făcut o mulțime de lucruri distractive împreună cu tata: au jucat fotbal, au mers cu bicicleta și au făcut picnic. După prânz, au mers să viziteze un muzeu și au învățat multe lucruri interesante.

În timpul zilei, Andrei a simțit că tata este foarte atent la el și că se bucură să petreacă timpul cu el. Înainte să se întoarcă acasă, tata i-a spus lui Andrei că îl iubește foarte mult și că îi lipsește foarte mult când nu este cu el.

Andrei s-a simțit foarte fericit și i-a spus tatei că și el îl iubește și îi mulțumește pentru ziua minunată pe care au petrecut-o împreună.

A doua zi, Andrei s-a întors acasă la mama lui și i-a povestit toate aventurile sale cu tata. Mama lui s-a bucurat pentru el și l-a întrebat dacă a vrut să-i spună ceva special tatei. Andrei i-a spus că l-a iubit pe tata și că s-a simțit foarte bine petrecând timp cu el.

Deși era trist că părinții săi erau divorțați și că nu putea petrece timp cu tata în fiecare zi, Andrei a știut că încă îl putea iubi și că își putea petrece timp cu el în weekenduri. Și asta îl făcea foarte fericit.

Read MoreZiua cu tati

“Regatul părinților”

Această poveste poate ajuta copiii să înțeleagă că divorțul nu este vina lor și că părinții lor îi iubesc în continuare și își vor păstra promisiunea de a avea grijă de ei, indiferent de situație. De asemenea, le poate oferi o imagine clară a modului în care vor fi reorganizate lucrurile după divorț și poate ajuta la stabilirea unui sentiment de siguranță și încredere în viitor.

A fost odată un regat în care trăiau două persoane minunate, numite “Mama” și “Tată”. Împreună cu copilul lor, “Prințesa”, au trăit mult timp în armonie și fericire.

Dar unul dintre zile, Mama și Tata s-au certat. Nu puteau găsi o modalitate de a rezolva problema lor și au decis că este mai bine să meargă pe drumuri separate. Acest lucru a însemnat că Prințesa urma să locuiască uneori cu Mama și alteori cu Tata.

La început, Prințesa a fost tristă și confuză, dar Mama și Tata i-au explicat că divorțul nu înseamnă că nu o mai iubesc sau că nu se vor mai ocupa de ea. Îi vor fi mereu alături și vor avea grijă de ea, indiferent de ce se va întâmpla.

Apoi, Mama și Tata au găsit o soluție ingenioasă. Au împărțit castelul în două, astfel încât Prințesa să aibă un loc special în fiecare parte. În timp ce stătea cu Mama, Prințesa avea o cameră roz cu păpuși și jucării preferate, iar când stătea cu Tata, avea o cameră albastră cu trenuri și mașini.

Prințesa a descoperit că are două case și două familii iubitoare, care o iubesc necondiționat. Și chiar dacă lucrurile s-au schimbat, Prințesa a învățat că va fi mereu o parte importantă a Regatului părinților, indiferent de cum se vor desfășura lucrurile.

 

Read More“Regatul părinților”

Ce se poate evalua in expertiza judiciara/extra-judiciara

Pe langa aspecte de personalitate, coparentalitate, se au in vedere urmatoarele aspecte-

1. Dragostea, afecțiunea și alte legături emoționale dintre fiecare parte și copil.

2. Capacitatea și dispoziția fiecărei părți de a oferi copilului dragoste, afecțiune și îndrumare spirituala și capacitatea de a continua educația și creșterea copilului.

3. Capacitatea și dispoziția fiecărei părți de a oferi copilului hrană, îmbrăcăminte, îngrijire medicală și alte nevoi materiale.

4. Perioada de timp în care copilul a trăit într-un mediu stabil, adecvat și dezirabilitatea menținerii continuității acelui mediu.

5. Permanența, ca unitate familială, a locuințelor existente sau propuse.

6. Aptitudinile parentale ale fiecărei părți si în măsura în care acestea afectează bunăstarea copilului.

7. Sănătatea psihică și fizică a fiecărei părți.

8. Istoria familiei, istoricul de școala și apartenenta la comunitate a copilului.

9. Preferința rezonabilă a copilului, dacă instanța consideră că copilul are vârsta suficientă pentru a-și exprima o preferință.

10. Disponibilitatea și capacitatea fiecărei părți de a facilita și încuraja o relație strânsă și continuă între copil și cealaltă parte.

11. Distanta dintre resedintele respective ale partilor.

12. Responsabilitatea pentru îngrijirea și creșterea copilului exercitată anterior de fiecare parte.

Read MoreCe se poate evalua in expertiza judiciara/extra-judiciara

Expertiza psihologica judiciara sau extra-jdiciara

Ce să-i spuneți copilului dumneavoastră despre evaluare atunci cand aveti de efectuat o expertiza psihologica judiciara sau extra-jdiciara

Părinții se îngrijorează adesea legat de efectele pe care o astfel de evaluare le va avea asupra copiilor lor. Copiii nu se simt confortabil să fie nevoiți să vorbească despre îngrijorările lor cu o persoana necunoscuta, fie el specialist. Ei sunt adesea îngrijorați să nu-și rănească părinții.

Respectarea acestor linii directoare poate ajuta evaluarea să meargă un pic mai bine.

Este important să țineți cont despre câteva lucruri atunci când vorbiți cu copilul dumneavoastră despre această evaluare:

1. În primul rând, nu-l mințiți pe copilul dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă, dar nici nu exagerati dandu-i detalii care nu il privesc sau ii depasesc capacitatea de intelegere.

2. Încercați să explicați, în termeni corespunzători vârstei, că va vorbi cu cineva despre familie și că singura preocupare a acestei persoane este să descopere ce este cel mai bine pentru el/ea.

3. Asigurați-i că nu li se va cere să spună lucruri rele despre niciunul dintre părinți, doar adevarul asa cum il stiu ei sau că nu li se va cere să aleagă pe care dintre parinti il place cel mai mult etc.

4. Spuneți-i copilului că nu vor fi injecții sau alte proceduri dureroase, și că întâlnirea va implica în mare parte doar discuții si activitati/joculete si ca un pic de disconfort este de la sine inteles odata ce vorbeste depre lucruri sensibile sau importante pentru el/ea/ei.

5. Spuneți-i copilului că veți fi în apropiere pe toată durata evaluării, insă că poate să ii spună specialistului ce anume il preocupă sau daca vrea să vină la dvs, insă că el va ramane in compania specialistului (prescolari si scolaritatea mica).

6. Aveți grija sa incercați sa nu influentați in niciun fel ceea ce va spune copilul dvs. Specialistii sunt interesați să observe atitudinile, preferințele și experiențele copilului dvs. Copilul poate fi întrebat dacă vreunul dintre părinți a vorbit cu el despre ce să spună la psiholog.

7. Cel mai distructiv lucru pe care îl fac părinții în disputele privind custodia copiilor este să vorbească urât despre celălalt părinte. Vă rugăm să aveți grijă, în orice moment, să vă asigurați că copilul dumneavoastră nu vă aude spunând lucruri negative despre celălalt părinte, indiferent cât de supărat ați fi. Acest lucru va deruta și va supăra întotdeauna copilul și nu este niciodată productiv.

Read MoreExpertiza psihologica judiciara sau extra-jdiciara

CELE OPT MANIFESTĂRI COMPORTAMENTALE ALE ALIENĂRII PARENTALE

Alienarea parentală este un fenomen complex care apare în contextul unui divorț sau al unei separări și se referă la situația în care unul dintre părinți manipulează sau influențează copilul pentru a-l determina să respingă sau să își dezvolte o atitudine negativă față de celălalt părinte.Acestea sunt simptomele alienării parentale care apar în cazul copiilor alienați. 
În general, cu cât sunt mai multe simptome prezente și cu cât simptomele sunt mai severe, cu atât este mai severa înstrăinarea. Nu toate manifestările trebuie să fie prezente pentru a vorbi despre alienare, potrivit lui Amy J. L. Baker și S. Richard Sauber.
1. Campanie de denigrare: respingere puternică sau totală a unui părinte, indisponibilitate de a spune ceva pozitiv, ștergând aspectele pozitive din trecut ale relației cu parintele respins și ale amintirilor pozitive cu acesta.
2. Motive slabe, frivole, absurde pentru respingere: Când este rugat sa explice respingerea, va da motive care nu au sens sau care nu explica nivelul de animozitate, fie ca sunt amintiri false (proclamând să-și amintească ceva de la o vârstă foarte fragedă), sau sunt motive evident neadevărate.
3. Lipsa ambivalenței: în cea mai mare parte, un părinte este văzut ca fiind intr-totul bun, în timp ce celălalt este privit intr-totul rau.
4. Fenomenul „gânditor independent”: Copilul subliniază puternic că părintele favorizat nu a jucat niciun rol în respingerea de către copil a celuilalt părinte.
5. Sprijinul reflexiv al părintelui alienant în conflictul parental: Aproape întotdeauna va lua partea părintelui favorizat în aproape toate dezacordurile.
6. Absența vinovăției: Se pare că nu are nicio reținere cu privire la tratamentul crud și dur aplicat celuilalt părinte, cel respins.
7. Prezența scenariilor împrumutate: Utilizarea de cuvinte și fraze care imită sau redau identic spusele părintelui favorizat.
8. Respingerea familiei extinse a părintelui respins: Refuzul de a petrece timp cu membrii familiei extinse, membri iubiți anterior.

Este important să fie luate în considerare toate aceste aspecte într-un context mai amplu și să se țină cont de complexitatea relațiilor dintr-o familie în proces de divorț sau separare. De asemenea, intervenția specializată, precum consilierea familială sau medierea, poate juca un rol crucial în gestionarea și rezolvarea problemelor de alienare parentală.

Bibliografie orientativa
Amy J. L. Baker and S. Richard Sauber, Working with Alienated Children and Families: A Clinical Guidebook (New York: Routledge, 2013)
Richard A. Gardner, The Parental Alienation Syndrome: A Guide for Mental Health and Legal Professionals, 2nd edition (Cresskill: Creative Therapeutics, 1998).
Read MoreCELE OPT MANIFESTĂRI COMPORTAMENTALE ALE ALIENĂRII PARENTALE

Tulburarile de personalitate si abilitatile parentale

Tulburările de personalitate pot afecta abilitățile parentale, dar este important să se înțeleagă că nu toți cei care suferă de tulburări de personalitate prezintă automat dificultăți în a fi părinți. Este o problemă complexă care depinde de mai mulți factori, inclusiv de tipul și severitatea tulburării de personalitate și de modul în care individul gestionează aceasta în relația cu copilul său.

Tulburările de personalitate pot influența abilitățile parentale:

  1. Instabilitatea emoțională: Persoanele cu tulburări de personalitate caracterizate prin instabilitate emoțională pot avea dificultăți în a oferi un mediu stabil și predictibil pentru copilul lor. Fluctuațiile bruște ale stării lor de spirit pot afecta negativ relația cu copiii.

  2. Dificultăți în relații interpersonale: Persoanele cu tulburări de personalitate pot întâmpina probleme în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale sănătoase, inclusiv în relația cu copiii lor. Aceste dificultăți pot afecta comunicarea și conexiunea emoțională cu copilul.

  3. Impulsivitate și comportamente impredictibile: Tulburările de personalitate care includ impulsivitate sau comportamente impredictibile pot duce la situații dificile în gestionarea comportamentului copilului. Acești părinți pot să reacționeze exagerat sau imprevizibil în fața comportamentului copilului.

  4. Dificultăți în stabilirea limitelor și a regulilor: Unele tulburări de personalitate pot afecta capacitatea de a stabili și menține limite și reguli coerente. Copiii au nevoie de structură și limite pentru a se simți în siguranță, iar acestea pot lipsi în cazul unor părinți cu anumite tulburări de personalitate.

  5. Autoimplicarea excesivă sau autoizolarea: Persoanele cu tulburări de personalitate pot să fie prea autoimplicate și absorbite în propriile lor probleme sau, dimpotrivă, pot alege să se izoleze emoțional de copii. Acest comportament poate afecta relația și comunicarea cu copilul.

Disfuncția mentală în copilărie și adolescență este considerată a fi rezultatul unei interacțiuni între vulnerabilitățile genetice și factorii de stres de mediu (National Scientific Council on the Developing Child 2010). Deși „mediile” sunt adesea gândite în termeni pur fizici, mediul de dezvoltare pentru un copil include stările mentale ale ambilor părinți și atitudinile lor față de copiii lor.
Read MoreTulburarile de personalitate si abilitatile parentale

Responsabilitatile parintilor fata de copil, independent de divort

  1. Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.
  2. Părinții au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
  3. Părinții copilului au dreptul să primească informațiile și asistența de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creșterii și educării acestuia.

Art. 36

  1. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
  2. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
  3. În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
  4. În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
  5. Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
  6. Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
  7. Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
  8. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Art. 37

Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:

  1. să supravegheze copilul;
  2. să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
  3. să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
  4. să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
  5. să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.

Art. 38

Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

LEGE Nr. 272 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

https://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf

Read MoreResponsabilitatile parintilor fata de copil, independent de divort

LEGEA nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului Republicată*

 

Divortul poate impacta negativ cipiii

Articolul 19
(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Articolul 20
(1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții. Dispozițiile tezei I se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).
(la 08-04-2016, Alin. (1) al art. 20 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 5 aprilie 2016. )
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:
a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale copilului;
b) depunerea unei garanții reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menținerii relațiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;
c) depunerea pașaportului sau a unui alt act de identitate la o instituție desemnată de instanță și, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relații personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorității consulare competente.
Articolul 21
(1) În cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru cazurile în care locuința minorului se stabilește la terțe persoane sau la un serviciu de protecție specială.
Articolul 22
Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Read MoreLEGEA nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului Republicată*
Verified by MonsterInsights